O să mor. Asta mi s-a spus – fiecare zi ar putea fi ultima, așa că am așteptat-o pentru că nu aveam puterea să fac altceva.
Totul m-a dezamăgit… Ieri, cred că am murit din nou. Nu-mi amintesc ce s-a întâmplat ieri, dar nu contează. Pentru mult timp, singurii prieteni pe care i-am avut au fost cărțile. Și Katia, desigur. Am citit carte după carte eram transportată în alte lumi
Aveam eu vreo șansă de supraviețuire? Cu siguranță că da. Dacă nu ar fi fost depresia, dacă nu ar fi fost evoluția foarte dificilă a bolii, dacă nu ar fi fost indiferența… Memoria mea nu a reținut nici transportul, nici medicul care a avut milă de mine, nici noii mei părinți. Mă simțeam de parcă tocmai murisem, doar pentru a deschide ochii într-o viață cu totul nouă. Poate că cel care ne judecă a decis că eu merit nu doar o nouă șansă, ci și o nouă provocare.
* * *
Un medic neobișnuit a intrat într-o secție obișnuită. Nu purta haine albe, ci unele de un albastru moale, ceea ce îl făcea să pară neobișnuit. Doctorul s-a uitat la instrumente, a ajustat ceva în perfuzie și abia apoi mi-a luminat ochii cu o lanternă. Probabil că voia să vadă dacă reacționam la lumină. Am închis ochii, el a zâmbit și a început să vorbească cu mine. Mai târziu mi-am dat seama că vorbeam în germană, dar în acel moment am fost surprinsă de numele pe care mi l-a dat. Exact ca în carte!
– Frau1 Schmidt, i-ați speriat pe toți. Doctorul m-a privit cu atenție, astfel încât mintea mea s-a umplut de tot felul de gânduri. Mă înțelegeți?
– Înțeleg, am dat din cap, gemând încet. În momentul acela, mă dureau articulațiile, nu degetele, dar parcă mă durea totul. Și… Nu aveam nicio idee despre ce se întâmpla cu Frau Schmidt. Habar n-aveam cum o chema. Cum mă cheamă?
– Te numești Gabriella, a suspinat doctorul, mângâindu-mi brusc capul.
A fost atât de bun încât am cerut mai mult. Nu știam ce se întâmplă cu mine. Totul era atât de ciudat…
– Nu vă temeți de starea dumneavoastră. Pierderea memoriei este posibilă după o experiență de moarte apropiată. Vestea bună este că cicatricea nu va fi deloc vizibilă.
Într-un fel, mi s-a părut că aceste cuvinte aveau un înțeles ascuns, dar, desigur, le-am înțeles în felul meu.
– Mulțumesc, domnule doctor, i-am mulțumit pentru că am vrut să fiu politicoasă.