– Cea mai simplă soluție este să vă întrebați colegii, zâmbește soția sa.
Elsa putea vedea atât durerea Gabriellei, cât și «întârzierea» vârstei ei7, care indica o viață foarte dificilă pentru copil, dar avea încredere în soțul ei. Foștii gardieni sadici fuseseră deja tratați de către poliție și psihiatri. De asemenea, poliția a vizitat școala fetei și a găsit numeroase nereguli.
Herman nu mai suporta.
– Tată, când Rie dă din cap, intră în sincopă8, a comentat băiatul.
– Da, ar trebui să ne uităm la gât, dădu din cap Gerhardt și îi făcu semn fiului său să vină. Ce părere ai despre a deveni «logodnic»?
– Chiar are nevoie, tată, a răspuns Herman cu seriozitate. Și este imposibil să nu o iubești pe Gabriella. Las-o să mă numească soțul ei atâta timp cât va trăi.
Era atâta tandrețe în această frază încât Elsa și-a privit cu atenție fiul și a zâmbit din nou.
– Atunci voi studia literatura de specialitate și îmi voi întreba colegii, a decis Dr. Stiller. Până când ne vom da seama cum să ameliorăm starea Gabriellei, o vom trata ca pe un copil de cinci ani – cu cea mai mare tandrețe și grijă. De asemenea, va trebui să luăm o decizie în privința oxigenului… Dimineață, o vom duce pe fetiță la spital și îl vom căuta.
– Important este că nu se gândească la trădare, a spus femeia cu voce joasă. Ea se gândește deja că nu va trăi mult timp…
* * *
M-am trezit din nou în spital. De unde am știut? După mirosul și scârțâitul de lângă mine. Am crezut că sunt moartă din nou… M-am întrebat dacă mai sunt Frau Schmidt sau dacă mă cheamă altfel acum. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Herman. Stătea lângă mine și mă mângâia pe cap. Deci nu-mi fuseseră luate fotografiile. Acest lucru m-a făcut să simt o anumită căldură. «Logodnicul» meu a observat că aveam ochii deschiși, așa că s-a aplecat și m-a sărutat cât de tare a putut cu masca pe față.
– Ne-ai tras o sperietură zdravănă astăzi, pisicuțo, a spus Herman, foarte afectuos, de altfel. Acum mă duc să-l chem pe tata și apoi mergem acasă, da?
– Da, am șoptit, apucându-l de mână. Pot… să te am alături de mine?
Poate că el nu voia să rămână și eu îl forțam să rămână? Dar aveam atâta nevoie de el încât nu existau cuvinte pentru a descrie asta!
– Bineînțeles că voi fi alături de tine, pentru că ești logodnica mea.